Mica scrisoare catre Gina Veverita…

Fac parte dintre acei oameni care scriu feedback-uri scurte, simple și la obiect însă astăzi este unul din acele momente în care simt că pot așterne mai multe lucruri pe hârtie.

Mi-ai dăruit atât de multe în tot acest an, am învățat atât de mult de la tine și alături de tine, sunt ceea ce sunt doar pentru că mi-ai oferit libertatea de a alege să fiu eu însămi, să nu mă mai împiedic de toate gropile din trecut, să trec prin obstacole fără să rămân agățată de vreunul dintre ele…și cât de bună eram la așa ceva până să fac cunoștință cu tine si cu NLP-ul ?

Există viață înainte și după NLP? Da. Hotărât da.

În decembrie 2015 eram o femeie care căuta întrebări pentru că știam cu toată ființa mea că există ceva mai mult decât platitudinea vieții de zi cu zi, știam că undeva există cheia ce deschide poarta către ființa mea. Mergeam la workshop-uri și învățam din fiecare câte ceva, doar că nimic nu mă mulțumea. Și m-am inscris la workshop-ul cadou marca Gina Veverita. ? Consider important să știi că habar nu aveam ce este în sine NLP-ul, în afară de o definiție generică de pe wikipedia. Am primit de la tine o ciocolată cu rom atunci. Cum de am știut că este cel mai important dar de decembrie? Acum știu, atunci…era ceea ce imi dorisem de atâta timp și încă nu știam ce neprețuită era…simpla ciocolată cu rom. A stat luni întregi nedesfăcută pe biroul meu, darurile au loc de cinste. ?

La workshop ai vorbit despre amintiri din viitor, eu le numeam deja-vu, ai vorbit despre un film care aproape toata lumea din sală îl vizionase: The Secret. Pe atunci m-am simțit stingheră pentru că nu l-am văzut, părea că foarte mulți dintre cei ce mă înconjurau știau mult mai mult ca mine…eram la tablă cu lecția neînvățată și acum știu că a fost mult mai bine așa. Ai vorbit despre raportul cauză-efect. Nu reușeam să înțeleg. Alegeri am făcut întotdeauna și mi-am asumat responsabilitatea pentru ele, dar să aleg pentru mine cum și ce îmi doresc eu? Am știut că este mult mai mult în spatele acelui workshop, că tot ceea ce ai făcut și ai spus doar a întredeschis o poartă.

Cheia exista, ciocolata Rom. Primul tău curs din 2016, Inconștienți în Acțiune m-a găsit în sală. Două zile extraordinare în care primeam răspunsuri la atâtea întrebări, unele dintre ele uitate prin ani. Am venit cu un sac plin de pietre si le-ai transformat intr-o caleasca a drumurilor deschise.

Ce voiam initial? Simțeam că privesc totul printr-o prismă întunecată de prea multe trecuturi și îmi căutam calea. Ei bine, în februarie știam că eu sunt cea care privește, eu sunt cea care poate curăța prisma și o poate face cât vrea de strălucitoare. Doar ca, evident, mai erau multe nedescoperite așa că m-am urcat în caleașca pe care am numit-o Acțiune și ne-am revăzut la Păltiniș.

NLP Practitioner…Am fost evident întrebată cum a fost…era prea devreme să dau alte răspunsuri decât fantastic, o experiență care te schimbă pentru totdeauna, să fii acolo este un privilegiu…Primul lucru interesant cînd a revenit acasă a fost întrebarea băiatului meu după 5 minute de conversatie: Mama ce a facut Gina cu tine acolo pentru că ești altfel? Altfel cum? am intrebat eu. Nu știu mama, un altfel frumos. Ne-ai spus că așa se va întâmpla.

Cum a fost la Practitioner?
Ai fost tu, au fost colegii mei, a fost muntele și am fost eu. Cu cât încercam să cuprind mai mult cu atât îmi dădeam seama că într-o singură informație există nenumărate drumuri. Îmi lăsam subconștientul să cuprindă totul…era singurul care reușea să descopere noi si noi călătorii.

A fost Dino, asistentul tău care ne-a susținut „dezmembrarea” și „reasamblarea” :). Recunosc,i-am admirat atat de mult răbdarea, vorba bună, faptul că era mereu acolo încât atunci cand am fost asistentă la rândul meu a fost întotdeauna in gândul meu cu sfaturi.

Îți mulțumesc Gina din tot sufletul meu. Îți mulțumesc pentru toate darurile pe care le-ai oferit cu inima deschisă, îți mulțumesc pentru că și acum ești lângă noi toți, îți mulțumesc…așa cum doar un copil știe să o facă. Îți mulțumesc…în fiecare zi mă redescopăr din nou și din nou până ajung să fiu.

Ce a însemnat Practitioner-ul pentru mine? 
Alegerea de a fi eu însămi, fără scuze, fără măști, doar eu.
Și îți mai mulțumesc pentru cele mai importante momente, cele în care m-ai trimis atât de adânc în negură încât singura alegere pe care o aveam era să îmi despachetez aripile uitate pentru a ajunge acolo unde îmi era obiectivul.

Timișoara
08.02.2017
Adriana Tonenchi

Lasă un răspuns

galerie
Esti pregatit sa faci urmatorul pas?

Completeaza formularul de pe site si intra in contact cu mine.

pasul tau spre un alt nivel de excelenta